Într-o duminică, am mers cu soţia la Jebel la Biserică fără să ştiu că Viorel Atudoroaie este venit în vizită în ţară, dar ne-am întâlnit în Biserică şi a fost o mare surpriză. Am petrecut după-masă câteva ore împreună şi ne-am întrebat unul pe altul de sănătate şi de familie. Am ajuns să povestesc cum mi s-a oferit posibilitatea să-mi fac casă:

— Şi ai acceptat?

— Da, am răspuns eu cu jumătate de gură.

— Foarte bine.

— Da, dar mi se cere să construiesc măcar la fundaţie şi eu nu am nici un ban. Dacă ai putea să mă împrumuţi cu ceva, aş putea returna banii pe parcurs rudelor tale de aici.

— Am să văd ce pot să fac.

     Ne-am întors înapoi la Lugoj. După un timp am reuşit să cumpărăm nişte scândură pentru cofrag la fundaţie şi am depozitat-o la Poşta Veche. Într-o duminică, apare un frate la noi:

— Văd că aveţi scândură, au sosit şi banii de ciment pentru fundaţie din SUA şi sunt nerambursabili.

     Ne-am plecat împreună cu fratele pe genunchi şi am slăvit pe Domnul.